Mâncare vs. Benzină: Cum a dus blocada Ormuz la o explozie globală a biocombustibililor

Cererea de biocombustibili a crescut constant în multe regiuni ale lumii timp de decenii. Guvernele au considerat combustibilul derivat din culturi agricole ca un instrument ideal: acesta sprijină fermierii locali, reduce emisiile provenite din transporturi și ajută la combaterea schimbărilor climatice. Cu toate acestea, criza energetică cauzată de închiderea Strâmtorii Hormuz a adăugat un nou stimulent existențial pe această listă: securitatea energetică.

Biocombustibilii nu pot înlocui complet petrolul, dar amestecarea lor în benzină și motorină permite țărilor să își extindă rezervele existente de combustibili fosili.

De la izbucnirea ostilităților în Orientul Mijlociu, principalele țări producătoare de biocombustibili - Indonezia, Malaezia, Thailanda, Vietnam și Brazilia - și-au modificat urgent legislația, permițând o pondere crescută a componentelor vegetale în combustibilii pentru transport. Scopul este clar: reducerea importurilor scumpe de petrol și evitarea unui colaps al combustibililor.

Dar această gură de oxigen are un dezavantaj. Ecologiștii contestă sustenabilitatea biocombustibililor, iar economiștii trag un semnal de alarmă: cu cât mai mult teren arabil este dedicat cultivării combustibilului pentru vehicule, cu atât mai puțin teren este disponibil pentru producția de alimente. În țările sărace, acest lucru crește considerabil riscul de penurie alimentară la nivel global și de foamete.

Biocombustibilii sunt produși din biomasă - cel mai adesea din culturi agricole precum porumb, trestie de zahăr, soia și ulei de palmier. Aplicația lor principală este transportul. Biocombustibilii sunt amestecați cu benzină și motorină, servind ca o alternativă mai ecologică, dar sunt utilizați și în generarea de energie, încălzire și aviație.

Cererea de biocombustibili a accelerat de la începutul anilor 2000, când guvernele au început să introducă cote de reducere a emisiilor. Astăzi, biocombustibilii ocupă între 6% și 8% din terenul arabil global. Prin comparație, acum 20 de ani, era în jur de 1%.

În SUA, boom-ul a început în 2007, după extinderea Standardului pentru Combustibili Regenerabili (RFS). Astăzi, SUA produce aproximativ jumătate din totalul etanolului la nivel global. Politici similare din Brazilia, UE și Asia au făcut din biocombustibili o parte esențială a strategiilor lor climatice.

Pentru guverne, biocombustibilii reprezintă un câștig rapid: pot fi ușor amestecați cu benzină obișnuită și turnați în rezervoarele existente la benzinăriile mai vechi. Nu este nevoie să se construiască infrastructură de la zero, așa cum se întâmplă în cazul hidrogenului sau al vehiculelor electrice.

În SUA și Europa, agenda climatică este motorul. În țări precum Indonezia, India și Brazilia, unde adoptarea vehiculelor electrice este mai lentă, accentul se pune pe securitatea energetică și pe sprijinul acordat fermierilor. De exemplu, programul indonezian de biodiesel pe bază de ulei de palmier a devenit esențial pentru reducerea facturii masive de import a țării pentru motorină.

Perturbările aprovizionării globale cu petrol au forțat guvernele să accelereze adoptarea biocombustibililor. Brazilia, de exemplu, a anunțat planuri de a crește limita de amestecare a etanolului în benzină de la 30% la 32%. Indonezia accelerează lansarea motorinei B50, care conține 50% biocombustibil. Malaezia intenționează să crească treptat conținutul de biocomponente din motorina sa de la 10% la 20%.

Cu toate acestea, biocombustibilii atenuează impactul, dar nu sunt un panaceu. În primul rând, etanolul are o densitate energetică mai mică decât benzina, ceea ce înseamnă că veți parcurge o distanță mai mică cu un singur rezervor din amestec. În al doilea rând, există limite tehnice și legale.

În SUA, conținutul standard de etanol din benzină este de 10%. Reglementările federale restricționează vânzarea de benzină E15 (15% etanol) vara, deoarece aceasta se evaporă mai rapid pe vreme caldă, formând smog toxic.

O mare parte din biocombustibili este produsă din culturi alimentare. Transformarea alimentelor în combustibil reduce inevitabil aprovizionarea cu alimente, crescând prețurile și alimentând inflația alimentară. În perioadele de război și schimbări climatice, acest compromis devine mortal.

India trage deja un semnal de alarmă: rezervele globale de ulei de palmier se epuizează rapid, deoarece Indonezia, Malaezia și Thailanda își descarcă din ce în ce mai mult din recoltă în propriile rezervoare de gaz. Dacă la aceasta se adaugă seceta cauzată de El Niño, consecințele vor fi catastrofale.

În Brazilia, biocombustibilii sunt aspru criticați pentru că stimulează defrișările din Amazon pentru a face loc unor noi plantații.

Uniunea Europeană a clasificat oficial biodieselul din ulei de palmier drept combustibil cu risc ridicat pentru defrișări și intenționează să elimine treptat acest combustibil până în 2030. În plus, cultivarea culturilor pentru biocombustibili necesită cantități colosale de apă dulce și îngrășăminte, poluând solul și râurile.

Sursa: https://ru.investing.com/news/commodities-news/article-3212734